Trecut-au anii pe pământ,
Iar eu mă plimb agale,
Pe-aceeași stradă, numărând
Ale vieții petale.
Se scurg aievea, rând pe rând,
Lovind pământul moale.
Parcă mai ieri stăteam râzând
În ale tale poale.
N-aveam nici griji, nici bani,
Doar o inimă mare
Care-a ajuns în câțiva ani
Prea rece și prea tare.
Pe-atunci visam mereu
Că pot să schimb o lume-ntreagă .
Eram intodeauna eu
Și toți păreau să mă-nțeleagă.
Trecut-au ani pe lângă mine
Dar am păstrat acea scânteie
Și pot să zic că se cuvine
A mă numi acum femeie.
S-am suflet bun m-ai învățat
Și să n-ascult de lumea rea,
M-ai alintat, m-ai răsfățat
Și-ai spulberat toată durerea.
Trecut-au ani pe lângă tine
Și părul ți-e acum mai sur,
Dar neschimbat ești pentru mine
Căci nu-ți găsesc niciun cusur.
Mai știi tu oare când citeam
Din ale noastre vechi volume
"Și dacă ramuri bat în geam.."
Sau "Tot ce e pe lume"?
Sunt titluri ce-au rămas
În gândul și în mintea mea
Și uneori mă lasă fără glas
Căci amintesc de vocea ta.
Îți mulțumesc tăicuțul meu
Pentru tot ce-ai făcut
S-am azi în viață rostul meu
Și că m-ai susținut.
Trecut-au ani pe lângă noi
Și-acum sunt mai departe,
Dar poa' să fie și război
Nimic nu ne desparte!
Căci tată, oriunde-n lume aș fi
Și orice s-ar întâmpla,
Eu tot mereu te voi iubi
Și voi rămâne fata ta.
