Timpul s-a oprit în loc. Tot orașul este împodobit cu luminițe multicolore.Mă las purtată de melancolie, gândindu-mă la acele momente în care, copil fiind, așteptam cu nerăbdare dimineața de Crăciun... Ce poate fi mai frumos decât bucuria inocentă din ochii unui copil ce își desface darurile, fiind ferm convins că anul ce vine îl va prinde pe moșul acela grăsun, îmbrăcat în roșu, care împarte cadouri în miez de noapte, o singură dată pe an?!
Mi-aduc aminte zăpezile de altă dată, când ne străduiam să construim oameni de zapadă și sfârșam prin a ne rostogoli împreuna cu bulgării care, uneori erau mai înalți ca noi. Ne întorceam acasă uzi leoarcă, cu obrajii rosii si pantalonii tociți pe fund de la saniutză. Eram prea fericiți ca să observăm detaliile.
În casă, mama, după ce punea pe masa din sufragerie tacâmurile pe care le păstram pentru ocazii speciale, mă ajuta sa agăț floricele pe sorcovă. După cină, adormeam cu gândul la darurile moșului, în timp ce surorile mele înghețau în holul casei , legând de crenguțele bradului fondante.Tata, când se întorcea de la serviciu , împlinea aspectul bradului cu ajutorul cadourilor ambalate în folii lucioase.
Mi-aduc aminte zăpezile de altă dată, când ne străduiam să construim oameni de zapadă și sfârșam prin a ne rostogoli împreuna cu bulgării care, uneori erau mai înalți ca noi. Ne întorceam acasă uzi leoarcă, cu obrajii rosii si pantalonii tociți pe fund de la saniutză. Eram prea fericiți ca să observăm detaliile.
În casă, mama, după ce punea pe masa din sufragerie tacâmurile pe care le păstram pentru ocazii speciale, mă ajuta sa agăț floricele pe sorcovă. După cină, adormeam cu gândul la darurile moșului, în timp ce surorile mele înghețau în holul casei , legând de crenguțele bradului fondante.Tata, când se întorcea de la serviciu , împlinea aspectul bradului cu ajutorul cadourilor ambalate în folii lucioase.
Dimineața, cum deschideam ochii, buimacă, mă duceam direct sub brad să văd ce am primit, apoi, trăgând cadourile după mine, ca nu cumva să dispară între timp, mă duceam în bucătărie, unde aveam pregătită pe masă o felie mare din cozonacul făcut de bunica si un pahar cu lapte.Ieșeam în prag să întâmpin colindătorii de fiecare dată când auzeam clinchetul clopoțeilor. Casa se umplea de veselie! Era cu adevărat Craciunul!
Anii au trecut și spiritul sărbătorilor de iarnă se pierde pe zi ce trece... Am crescut, părinții s-au despărțit și ne-am risipit pe la casele noastre, purtați de griji si vise mărețe...
Nu te grăbi să crești! Prețuiește fiecare clipă pentru că, ziua de ieri este istorie, ziua de maine este un mister iar ziua de azi este un dar; un dar de împărțit cu cei dragi!
Nu te grăbi să crești! Prețuiește fiecare clipă pentru că, ziua de ieri este istorie, ziua de maine este un mister iar ziua de azi este un dar; un dar de împărțit cu cei dragi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu